|
Devoţional:
Înţelepciunea - atunci şi
acum |
|
|
Înţelepciunea
Administrării Bunurilor Materiale
de
Andrei Bulzan
Cartea Proverbelor este deosebit de practică. Prin
ea suntem îndemnaţi să acceptăm valorile lui
Dumnezeu, să le implementăm în viaţa de zi cu zi şi
să beneficiem de rodul unei astfel de vieţuiri.
Felul în care ne raportăm la bogăţiile materiale sau
lipsa lor este o indicaţie a sănătăţii noastre
spirituale şi de aceea suntem îndemnaţi să ne
însuşim perspectiva lui Dumnezeu în acest subiect.
În spatele mulţimii de proverbe individuale
referitoare la bogăţie sau sărăcie, muncă sau lene,
ajutorarea nevoiaşilor sau cruzime faţă de aceştia,
se găsesc câteva valori esenţiale care merită
studiate cu atenţie:
Munca este valoroasă în ochii lui Dumnezeu.
Găsim în carte versete care ne îndeamnă la a fi
cinstiţi în muncă, a fi harnici şi nu leneşi. Cel ce
munceşte se poate aştepta la un câştig (Proverbe
14:23), la satisfacţie (12:11) şi chiar
la stăpânire între oameni (12:24). Exprimarea
lui Solomon sfidează mentalitatea atât de răspândită
şi azi a celor ce vor să se îmbogăţească rapid şi
fără muncă: „comoara de preţ a unui om este munca” (12:27)
şi „bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se
strânge încetul cu încetul, creşte.” (13:11)
În carte se prezintă leneşul în mai multe ipostaze
astfel încât nimeni să nu-şi dorească asemănarea cu
el: întârzie în pat (26:14), leneveşte la
masă, neducând mâncarea la gură (26:15),
rămâne în casă găsind scuza că pe uliţă poate fi
vătămat de un leu (26:13), şi totuşi se crede
înţelept (26:16). Avertizarea ce o primim
este: „Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu
cel ce nimiceşte.” (18:9)
O altă valoare este dărnicia faţă de
Dumnezeu. Suntem îndemnaţi la a da Domnului din
ce este mai bun, din primele roade şi nu din ceea ce
rămâne la urmă. Cei ce acţionează astfel se pot
aştepta la binecuvântarea Lui (dar având în vedere
şi Noul Testament, binecuvântarea Domnului nu este
promisă în bunuri materiale): „Cinsteşte pe Domnul
cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot
venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline
de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.” (3:9,
10)
Alături de dărnicia faţă de Dumnezeu, este
bunătatea faţă de sărac. În Proverbe 22:22-23
ni se spune că Domnului îi pasă de sărac. În 29:7
se spune: „Cel bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate să o priceapă.” În felul acesta
înţelegem că omul plăcut lui Dumnezeu va avea o
atitudine de înţelegere şi compasiune faţă de sărac.
În 11:25 aflăm că este profitabil să faci
bine altora, fiindcă parte din binefacere se
întoarce asupra celui ce o face: „Sufletul
binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va
fi udat şi el.” În acelaşi timp, din Proverbe
16:26 înţelegem şi limita binefacerii faţă de
sărac, şi anume, binefacerea nu are voie să
înlocuiască motivaţia la muncă, sau nu da atât de
mult încât săracul să nu mai simtă nevoia de a munci:
„Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui
îl îndeamnă la lucru.”
O altă valoare este păstrarea încrederii în
Dumnezeu şi nu în avere. În Proverbe
11:28 se spune apăsat: „Cine se încrede în
bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca
frunzişul.” Este o tentaţie deosebit de mare şi
astăzi ca omul să se încreadă în bogăţie, să se
considere valoros datorită contului din bancă, sau
chiar să creadă că îşi poate permite anumite
libertăţi datorită donaţiilor generoase făcute
bisericii sau direct săracilor. Nu este uşor să îţi
păstrezi încrederea doar în Dumnezeu şi să rămâi
smerit în faţa oamenilor dar la aceasta suntem
chemaţi.
O valoare care este deosebit de greu de păstrat
astăzi este libertatea financiară sau lipsa
datoriilor. Astăzi este deosebit de dificil, mai
ales între tineri, să nu ai datorii la cumpărarea
casei sau a maşinii, dar şi din acestea este bine să
poţi ieşi cât mai repede. Problema este că datoriile
făcute pentru mâncare, vacanţe de vis, sau cadouri
de sărbători sunt în creştere şi posibilităţile de
plată sunt reduse. Astfel de datorii creează
tensiune interioară şi în familie, alungă somnul
liniştit şi pacea, şi duc la robie: „Bogatul
stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu
împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (22:7)
Parte din datorii s-ar elimina dacă am asculta alte
sfaturi din Proverbe: „Rău! Rău!” zice cumpărătorul,
şi plecând se fericeşte.” (20:14, mai bine nu
cumperi un anumit lucru şi te fericeşti păstrând
acei bani) şi „Cine iubeşte petrecerile va duce
lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul
dresurilor nu se îmbogăţeşte.” (21:17)
Dumnezeu este interesat de inima noastră şi El ştie
foarte bine cât de uşor se leagă de bogăţiile
acestei lumi. De aceea am primit în această carte
instrucţiuni foarte specifice pentru a nu ne lăsa
atraşi de strălucirea aurului departe de calea cea
strâmtă. În concluzie doresc să atrag atenţia la
două pasaje, primul arată că nu poţi găsi fericire
trainică în bogăţie şi al doilea care ne îndeamnă la
o atitudine de mulţumire permanentă care nu se
bazează pe circumstanţe, ci pe credinţă:
"Nu te chinui ca să te
îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia
ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci
bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia
zborul spre ceruri." (Proverbe
23:3, 4)
"Toate zilele celui nenorocit
sunt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ
necurmat. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât
o mare bogăţie, cu turburare!"
(Proverbe 15:15, 16)
Domnul să ne ajute să împlinim acest cuvânt în
fiecare zi!
|
