|
Motivând Oamenii
de Onisim
Mladin
De ce fac ceea ce fac? Iată una din
întrebările la care trebuie să găsească răspuns
fiecare individual. Poate că cei chemaţi să-i
conducă pe alţii ar trebui să-şi pună mai degrabă
întrebarea: De ce nu fac oamenii ceea ce ar trebui
să facă? De ce atât de multă inactivitate în rândul
membrilor din biserică? Pot fi o mulţime de
răspunsuri dar am să mă opresc la trei.
Nu îşi înţeleg
bine rolul, lucrul pe care îl au de făcut şi modul
în care contribuţia lor poate fi integrată în
ansamblul lucrării colective.
Se frământă
constant cu un sentiment de inadecvare.
Poate că
nimeni nu le-a cerut niciodată să facă ceva anume.
Dacă vrem să vedem fiecare membru din biserică
făcând ceea ce trebuie, e necesar să ne întrebăm ce
anume îi motivează sau ce ar trebui să-i motiveze.
De cele mai multe ori facem anumite lucruri fiindcă
ni se cere sau fiindcă simţim un imbold lăuntric,
iar ca factori motivatori avem fie teama de pedeapsă,
fie răsplata pe care o anticipăm. Cum a reuşit
Domnul Isus să-i motiveze pe ucenici să împlinească
ceea ce au înţeles că trebuie să facă? Cu această
întrebare în minte haideţi să reflectăm asupra
obiceiului Domnului Isus de a-i motiva pe cei din
jur!
Descrierea Acestei
Discipline
Domnul Isus a fost prin excelenţă un motivator. Prin
ceea ce a spus, prin exemplul Său i-a încurajat pe
oameni să se ridice mai sus de orice nivel pe care
şi l-ar fi putut imagina vreodată. A ştiut mai bine
decât orice antrenor cum să-i ajute pe oameni să
păşească de la obişnuit spre neobişnuit, de la
natural spre supranatural.
Domnul Isus a
ştiut să le inspire încredere ucenicilor
atunci când i-a chemat după El, chiar
dacă nu trădau nişte calităţi deosebite. Când l-a
chemat pe Petru şi pe fratele său Andrei în vreme ce
erau la pescuit, nu i-a motivat făcându-i să viseze
la mai mult peşte, ci le-a inspirat încredere
chemându-i într-o relaţie cu El (Matei 4:19).
Încrederea se zideşte zilnic, de aceea Domnul Isus
i-a chemat la Sine ca să petreacă timp cu ei şi să
le acorde atenţie. Când i-a trimis pe ucenici în
prima lor călătorie misionară a ştiut să le insufle
nu doar putere din puterea Sa, ci şi încrederea că
vor putea să facă ceea ce le-a cerut El (Matei
10:1 - Apoi, Isus i-a chemat pe cei
doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să
scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască
orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.)
Cine altcineva în afară de Domnul Isus ar mai fi
acordat încredere unor oameni care au dezamăgit în
atâtea rânduri? Nu e ciudat că tocmai unor ucenici
care erau cu uşile încuiate de frica iudeilor le dă
însărcinarea de a continua să facă ceea ce făcuse El
când era pe pământ? (Ioan 20:21)
Domnul Isus a
ştiut să-i încurajeze pe cei din preajma Sa ca să-şi
depăşească limitele. Avea
oare nevoie Domnul ca să fie întâmpinat de Petru pe
apă? Nu putea El să ajungă la ei decât dacă-L ţinea
Petru de mână? În mod intenţionat, cuvintele Sale
l-au stimulat pe Petru să îndrăznească, să sară din
corabie şi să meargă pe apă spre Domnul (Matei
14:27-29). Responsabilitatea lor de a merge în
lume şi de a-i continua lucrarea era o provocare
mult peste puterea lor, de aceea Domnul a ştiut să-i
facă să înţeleagă pericolele, dar şi puterea Sa pe
care ei se puteau bizui (Ioan 16:33; Matei 19:16).
Domnul Isus le-a
arătat ucenicilor cât de importanţi sunt ei în ochii
Săi. Nu doar ei aveau
nevoie de Domnul Isus, ci şi El avea nevoie de ei (Matei
10:40). Sentimentul de a fi folositori i-a
determinat pe ucenici să se dăruiască deplin cauzei
la care i-a chemat El. Prezenţa lor a contat pentru
Domnul Isus, care a tresăltat de bucurie, iar
aceasta a contat pentru ucenici (Luca 22:28; Luca
10:21).
Duşmanii
Acestei Discipline În Viaţa Noastră
Egoismul
- eu însumi nu sunt motivat, cum aş putea să-i
motivez pe alţii?
Indiferenţa
- fiecare să facă ceea ce trebuie să facă; aceasta
este datoria fiecăruia.
Spiritualitatea falsă - nu vreau să împing pe
cineva spre mândrie.
Ignoranţa
- nu ştiu cum să-i motivez pe alţii? Nu cred că îmi
pot găsi cuvintele potrivite.
Dezvoltarea
Acestei Discipline
Fii tu însuţi o
persoană motivată în tot ceea ce faci
(Coloseni 3:23 - Orice faceţi, să faceţi
din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru
oameni). Exemplul tău va fi molipsitor pentru
alţii care vor dori să aibă bucuria şi tragerea de
inimă pe care o afişezi tu atunci când faci ceea ce
ţi se cere. Nu uita că mai important decât ceea ce
faci este pentru cine faci lucrul respectiv!
Lasă
ca prin toate realizările tale să se vadă puterea
lui Cristos, care este resursa
de căpătâi la îndemâna tuturor (Filipeni 4:13
- Pot totul în Hristos, care mă întăreşte).
Nu
încerca să faci singur toate lucrurile.
Arată că ai nevoie de alţii din
preajma ta cu care să lucrezi în echipă. Lista de
nume pe care o poţi găsi în epistolele lui Pavel ne
arată câtă nevoie a avut Pavel de o mulţime de
anonimi cu care a ştiut să lucreze împreună
(Filipeni 4:3).
Fii pozitiv şi pro-activ,
lăsând ca prin cuvintele tale alţii să simtă o
puternică încurajare. Limba rămâne un instrument
foarte puternic, care poate ridica sau dărâma pe
cineva (Proverbe 18:21 - Moartea şi viaţa
sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va
mânca roadele).
|
