|
În Mulţumiri Aduse Tatălui Ceresc
de Onisim
Mladin
Mulţumiţi lui Dumnezeu
pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui
Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
(1 Tesaloniceni 5.18)
Eric Hoffer spunea: „cea mai grea
aritmetică este să numeri toate binefacerile
Domnului faţă de tine fără să greşeşti sărind vreuna
din ele.”
Cred că orice părinte îşi aduce aminte cât de
dificil a fost să-şi înveţe copii să mulţumească
pentru fiecare lucru pe care-l primesc. Deprinderea
de a mulţumi nu se învaţă prea uşor nici de copii
dar nici de noi adulţii. Chiar şi atunci când avem
senzaţia că ştim să fim mulţumitori în relaţiile
între semeni, asta nu înseamnă că suntem la fel şi
faţă de Dumnezeu. Noi ştim că mulţumirea este
plăcută Domnului, că este poruncită de El dar, parcă
asta nu este de ajuns pentru ca noi să o practicăm,
avem nevoie de Cineva care să ne fie o pildă în ceea
ce înseamnă atitudinea de mulţumire faţă de Dumnezeu
Tatăl. Isus ni se oferă ca model şi în această
privinţă.
Descrierea Acestei
Discipline
Pentru Domnul Isus mulţumirea a fost întotdeauna o
alegere personală indiferent de situaţie. Ea a
izvorât din convingerea că Dumnezeu Tatăl este în
control deasupra oricărei situaţii. Pentru El,
mulţumirea n-a însemnat un simplu cuvânt sau o formă
de adresare ci o atitudine a inimii care şi-a găsit
cele mai variate forme de exprimare.
Isus a mulţumit
Tatălui înainte de minunea înmulţirii pâinilor
pentru mulţimea care se
adunase să-L asculte şi căreia acum îi era foame.
Matei 14:19 - Apoi a poruncit noroadelor să
şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi
peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat,
a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au
împărţit noroadelor. Ceea ce ne surprinde în
atitudinea Domnului Isus nu este doar faptul că şi-a
ridicat ochii să mulţumească Tatălui ci faptul că a
făcut-o atunci când în mâinile Sale erau doar 5
pâini extrem de puţin pentru o nevoie atât de mare.
Ar fi fost mult mai uşor să mulţumeşti pentru 12
coşuri cu sfărâmituri, după ce toţi au mâncat cât au
voit. Adevărata mulţumire vine din inima şi gura
unuia care ştie să aprecieze cel mai mic lucru ca un
dar din partea lui Dumnezeu.
Isus a ştiut să mulţumească Tatălui pentru orice
progres spiritual în viaţa ucenicilor Săi
(Luca 10:21). La acel moment
în lucrarea Domnului Isus cu ucenicii, aceştia erau
încă departe de tot ceea ce aştepta El de la ei şi
totuşi Domnul s-a bucurat în Duhul Lui de
descoperirea lor şi de rezultatele primei lor
călătorii misionare. Ucenicii nu avuseseră un
Rusalii, nu citim despre mii de oameni care să-i fi
urmat sau alte lucrări măreţe şi totuşi Domnul Isus
a ştiut să-L laude pe Tatăl pentru începutul lor
firav.
Isus
n-a uitat să mulţumească Tatălui pentru răspunsul la
rugăciunea de la mormântul lui Lazăr
(Ioan 11:41-42). Rugăciunea Sa de mulţumire
izvora din convingerea că Tatăl ascultă rugăciunea
Fiului chiar dacă minunea nu avusese loc încă.
Duşmanii Acestei
Discipline În Viaţa Noastră
Cârtirea: De ce toate relele parcă mi se
întâmplă numai mie ?
Obişnuinţa: Ce anume mi-a făcut Domnul, în
ultima vreme, în mod miraculos ?
Necredinţa: Dar dacă Dumnezeu nu va rezolva
situaţia cum vreau eu?
Pesimismul: N-are cum să mai iasă ceva bine
din toate acestea !
Invidia: Cum de celălalt are mai mult decât
mine ?
Dezvoltarea Acestei
Discipline
În fiecare
situaţie vei fi confruntat cu o alegere: fie
mulţumesc lui Dumnezeu, fie murmur
(Psalmul 34:1).
Nu
uita că atitudinea mulţumitoare nu este doar
poruncită de Dumnezeu ci mai ales Îi este plăcută
(Psalmul 69:30-31).
Învaţă să priveşti fiecare obstacol ca o
oportunitate prin care Dumnezeu să-şi demonstreze
măreţia Sa (1 Împăraţi 18:36).
Începe fiecare
zi cu o rugăciune de mulţumire.
Simplu fapt că încă trăieşti este un
motiv suficient pentru care poţi mulţumi Domnului.
Priveşte în
jurul tău şi-ai să vezi alţii care sunt într-o
situaţie mult mai grea decât tine.
Crezi că pe ei nu-i iubeşte Dumnezeu
la fel ca şi pe tine ?
Dacă vrei să fi
mulţumitor faţă de Dumnezeu exersează prin a spune
mulţumesc semenilor tăi pentru ceea ce înseamnă ei
pentru tine. Pavel este un
bun exemplu în această privinţă, pentru că a ştiut
să mulţumească nu numai lui Dumnezeu ci şi
colaboratorilor săi (Romani 16:4).
|
